Varietatea mare de materiale refractare utilizate pentru căptușeala cuptoarelor de topire se explică prin dorința de a elimina interacțiunea dintre metalul topit și materialul de căptușeală. O astfel de interacțiune, în afară de distrugerea mecanică și termică, se poate manifesta în mai multe tipuri: metalizare, reacții de schimb între metal și material refractar, între oxizi metalici și căptușeală, dizolvarea materialului creuzet de metal sau oxizii acestuia.
Metalizarea este impregnarea materialului refractar cu metal sub influența presiunii metalostatice și a fenomenului capilar. Foarte des, procesul de metalizare este combinat cu interacțiunea chimică a metalului cu oxizii refractari. Metalizarea căptușelii se găsește adesea în producția de aliaje pe bază de cupru și plumb. În timpul funcționării prelungite a cuptorului, metalul pătrunde la o adâncime de 1,5-2 m. Cusăturile zidăriei sunt aproape complet umplute cu metal.
Reacțiile de schimb între metal și căptușeală sunt posibile atunci când stabilitatea chimică a oxidului rezultat este mai mare decât rezistența oxidului care face parte din refractar. Posibilitatea reacțiilor de schimb este estimată aproximativ prin căldura standard de formare, modificarea energiei libere și elasticitatea de disociere. Cuprul pur poate fi topit în cuptoare cu orice căptușeală. Materialele refractare care conțin dioxid de siliciu nu sunt potrivite pentru aliajele de magneziu.
